1. Fii pe aceeași frecvență cu partenerul tău

Încercați să fiți conectați unul cu celălat. Atunci când partenerul ți se plânge de ceva, când are o problemă, nu da sfaturi dacă nu ți se cer. Nu încerca să repari problema. Dând o soluție rapidă la dilema partenerului poți crea impresia că banalizezi problema, că nu înțelegi ceea ce simte partenerul. Nu faci decât să înrăutățești situația și să-l rănești.
Cea mai importantă regulă când trebuie să îți ajuti partenerul aflat în distres este că a-l înțelege este mai important decât a-i da un sfat. Uneori chiar nu ți se cere sfatul. Partenerul încearcă doar să primească suport emoțional, să aibă un umăr pe care să plângă.
Aici însă, apare o diferență majoră funcție de sex. Femeile sunt mai sensibile când le povestesc soților necazurile și de obicei reacționează negativ atunci când primesc sfaturi. Ele așteaptă să primească înțelegere și compasiune. Bărbații în schimb, sunt mai toleranți la încercări rapide de a soluționa problema, deci soțiile vor scăpa ușor cu câteva vorbe înțelepte. Totuși, un bărbat care se plânge soției sale de problemele pe care le are la serviciu, probabil își va dori simpatie din partea soției și nu o soluție.
De câte ori le spun clienților mei, cupluri, că rolul lor nu este să își rezolve unul altuia problemele, ci doar să-și ofere suport, simt cum devin mai ușurați. Bărbații obișnuiesc să creadă că atunci când soția lor este supărată, sarcina lor este să-i rezolve problemele. Ei se simt ușurați atunci când înțeleg că nu este responsabilitatea lor și că de obicei este exact inversul a ceea ce își doresc soțiile lor. Sună poate prea bine să fie adevarat, dar da domnilor, veți lua câte o bulină roșie de câte ori NU veți încerca să le rezolvați problema.

2. Emite semnale că asculți activ

Tot auzim despre ascultarea aceasta activă. Ce înseamnă ea de fapt? Termenul “activ” din această sintagmă are rolul de a sublinia faptul că ascultătorul nu doar ascultă, ci și “aude” și face asta într-un mod prin care să-i arate interlocutorului său asta. Deși participă la discuție doar ascultând, este parte activă a dialogului.
Există mai multe metode prin care poți arăta că “asculți activ”: mișcări ale capului, ochilor, corpului. Poți spune ceva de genul: ”aha, hmm, înțeleg etc” sau poți pune întrebări de clarificare. Uită-te la partenerul tău în timp ce îți vorbește. Orice te face parte a discuției. Atunci când auzi cu adevărat ceea ce îți spune partenerul, când îți pasă de ceea ce spune, acești indici îți scapă involuntar. Comunică partenerului tău că ai înțeles și ai auzit ceea ce îți spune: ”Ce urât! Aș fi și eu stresat să mi se întâmple asta! Înțeleg de ce simți așa!” Scopul ascultării active este de a auzi perspectiva partenerului tău cu empatie și fără să-l judeci. Puteți învăța să faceți asta atunci când sunteți calmi, când discutați lucruri care nu au relevanță pentru cuplu. Este practic imposibil să faci așa ceva atunci când ești nervos, rănit sau te simți înspăimântat de partenerul tău. Tehnica aceasta se poate învăța cel mai bine atunci când partenerii nu sunt ținta unul altuia. În acest context, e mai ușor să fii suportiv și înțelegător cu partenerul.

3. Ia partea partenerului

Ia partea partenerului, fiind suportiv indiferent dacă ești sau nu de acord cu perspectiva acestuia. Dacă iei partea “dușmanului” nu faci altceva decât să-l faci pe partenerul tău să se simtă abătut și plin de resentimente. Atunci când soția ta se plânge că șeful s-a legat de ea că a întârziat cinci minute, nu căuta scuze șefului sau să o critici că a întârziat, ci să-i dai dreptate că este incorect ceea ce i s-a întâmplat. Nu e vorba să minți, ci pur și simplu nu este momentul să îi ții lecții. Partenerul vrea în această discuție suport emoțional. Atât. Nu e momentul să îți exprimi judecata morală sau să-i spui ce trebuie să facă. Rolul tău, acum, e să spui: ”Vai, săraca de tine!”. Este momentul pentru atitudinea “noi împotriva celorlalți”. Dacă partenerul tău se simte singur în fața unor amenințări, a unor probleme, rolul tău este să exprimi solidaritate. Lasă să se înțeleagă că sunteți împreună în asta.

4. Exprimă afecțiune

Ține-ți partenerul de mână, îmbrățișează-l, pune-ți brațele pe umerii săi, spune-i că îl iubești. Când îți asculți partenerul cu empatie și simți ceea ce simte, vei avea compasiune pentru el ca pentru o persoană care luptă cu suferința lui ca și oricare dintre noi. Vei câștiga o nouă perspectivă. Reacțiile tale exagerate ți se vor părea fără importanță. A da sfaturi sau a judeca ți se va părea un gest arogant. A te victimiza, ți se va părea brusc, un gest copilăresc. Din această nouă perspectivă îți poți vedea partenerul ca pe o persoană separată la care ții foarte mult și care, acum, este în suferință.

5. Validează-i emoțiile

Arată-i partenerului tău că înțelegi emoțiile lui și că acestea au sens pentru tine. Poți face asta spunând: ”Înțeleg de ce te-a enervat atât! Într-adevăr, e foarte trist! Și eu m-aș enerva!”. Nu e corect să spunem: ”Nu ar trebui să te simți așa!” sau ”Nu trebuie să fii supărat!”. Partenerul ne spune ceea ce simte. Nu e nimic incorect sau nesănătos în asta. E realitatea lui. Fie că suntem sau nu de acord, trebuie să respectăm ceea ce simte.

6. Nu întrerupe interlocutorul

E important să ne lăsăm partenerul să își termine ideea sau să ne descrie complet ceea ce simte. Întreruperile pot părea foarte naturale persoanei care le face, dar pot răni și crea gânduri negative persoanei bruiate. Ea se poate gândi că ceea ce spune nu e suficient de important sau interesant pentru interlocutor. De cele mai multe ori când întrerupem, o facem ca să ne spunem părerea, ca să ne împărtășim experiența similară, dar trebuie să înțelegem că atunci când suntem doar ascultători, trebuie să ne asumăm acest rol și să ne respectăm partenerul. Conversația ar trebui să fie ca un dans: acum vorbește el și ascult eu, apoi vorbesc eu și el mă ascultă.

Sursa foto: http://bit.ly/1O0YMNa