O strânsă prietenie cu partenerul tău nu te scutește de conflicte sau certuri, dar îți oferă, în schimb, arma secretă de a nu lăsa ca acel conflict să escaladeze și să îți distrugă relația.

1. Tentativele de reparare

Atunci când începe conflictul, pe măsură ce fiecare își spune părerea, încep să iasă scântei și scandalul devine tot mai mare. Ce fac partenerii în astfel de situații? Cum opresc conflictul de la escaladare? Apelează, inconștient, la ceea ce numim “tentative de reparare”. Această sintagmă se referă la orice acțiune amuzantă sau nu, care poate preveni ca negativitatea din discuție să crească la cote în care se pierde controlul.
Unele cupluri nici nu știu că apelează la așa ceva, o fac în mod nativ, inconștient și asta este arma lor secretă. Când într-un cuplu domnește prietenia, partenerii devin experți în a-și trimite unul altuia aceste “tentative de reparare” și în a le interpreta ca atare.
Atunci când cuplul are un excedent de negativitate, chiar și cea mai banală tentativă de reparare precum un simplu ”Îmi pare rău!” nu va avea mare succes. Ceea ce determină succesul tentativelor de reparare este puterea prieteniei care-i leagă pe parteneri.

2. Modul în care începe cearta

Cel mai evident indicator că discuția merge într-o direcție proastă este modul în care începe. Deși se poate derula pe un ton calm, o conversație care începe cu critică și sarcasm este încărcată de negativitate.
Să vă dau un exemplu: cum își începe Ioana cearta cu soțul ei Marian. Când el propune să discute subiectul sarcinilor casnice, Ioana este pregătită cu tot arsenalul. Începe cu sarcasm: ”Mai bine de lipsa lor!” Marian încearcă o glumă: ”Sau putem discuta despre cartea pe care ar trebui să o scriem: Cât sunt bărbații de neserioși!” Chipul Ioanei rămâne împietrit. Nici o reacție. Discută apoi o vreme despre împărțirea sarcinilor, după care Ioana începe să-și învinovățească soțul: ”Am făcut liste, am împărțit sarcini, nimic nu funcționează la tine! Am așteptat să le faci de unul singur și nu s-a întâmplat nimic o lună întreagă!” Practic, nu se mai discută despre sarcini, ci despre Marian.
Studiile arată că, dacă conversația începe dur, se va termina într-o notă negativă, chiar dacă sunt multe tentative de reparare. Deci, dacă te surprinzi făcând asta, oprește-te, respiră adânc și începe din nou în altă manieră.

3. Critica

Întotdeauna vei avea motive de care să te plângi legat de persoana alături de care trăiești. Dar este o diferență foarte mare între a te plânge de ceva și a critica. O plângere se referă doar la o acțiune specifică pe care partenerul tău nu a îndeplinit-o. Critica, în schimb, este ceva global și este însoțită de cuvinte negative despre caracterul sau personalitatea partenerului tău. E o diferență mare între a te plânge de ceva ce nu ți-a convenit: “Nu este benzină în rezervor! De ce nu ai făcut plinul așa cum ai promis?” și a critica: “De ce nu îți aduci aminte niciodată? Ți-am zis de mii de ori să faci plinul și nu ai făcut-o!”

O plângere se focusează pe un comportament specific, dar critica escaladează până la trăsături de personalitate. Într-o discuție în care vrei să te plângi că ceva nu s-a făcut sau te nemulțumește, raportează-te doar la acel lucru. Care ar fi argumentul? Atunci când reclami un comportament anume și dai și o soluție alternativă, șansa ca ceva să se schimbe este foarte mare. Când însă te legi de personalitatea lui, de felul partenerului de a fi, pe lângă faptul că o poate percepe ca un atac la persoană, șansa ca cineva să își schimbe personalitatea este foarte mică și nerealistă. Ba mai mult, de la faptul că nu a dus gunoiul la faptul că nu e implicat în căsnicie sau este un neserios, este cale lungă.

4. Evaluări globale

Într-o discuție în care critici, în care te plângi de un lucru care te deranjează, nu face referiri de genul: ”Tu niciodată…” sau ”Tu întotdeauna…”. Nu este corect și partenerul simte asta.
Dana, o tânără a cărei soț i-a atras atenția asupra acestui obicei, mi-a zis că îi este atât de înrădăcinat, încât nici nu realizează când rostește fraza. Și da, când i s-a făcut observație, a realizat că face acest fel de evaluare foarte des și în relație cu oricine, nu numai cu soțul ei.
Încearcă să te observi și dacă ești în situația Danei, cel puțin după rostirea replicii, întreabă-te: ”Oare am dreptate? Chiar niciodată? Chiar întotdeauna? Chiar toți?” Și dacă nu e așa, corectează-te în timpul discuției! Nu e o greșeală să îți ceri scuze! E o calitate de apreciat să recunoști atunci când ai greșit.

E atât de simplu încât e aproape ridicol: persoanele care au un mariaj fericit se plac unul pe altul. Dacă nu s-ar plăcea, nu ar fi fericiți în căsnicie. Afecțiunea și admirația pot fi foarte fragile dacă nu sunteți conștienți de cât de importante sunt ele pentru prietenia ce stă la baza unei relații fericite. Doar amintindu-vă calitățile partenerului, chiar și atunci când vă certați, vă ajută ca buna voastră relație să nu se deterioreze. Dacă menții un minimum de respect pentru partenerul tău, e mai puțin probabil să reacționezi cu dezgust când sunteți în dezacord.

Într-o relație puternică, soțul și soția împărtășesc un profund sens de a fi! Căsătoria nu e doar despre a crește copii, a împărți sarcini și a face sex, e și despre a-și sprijini unul altuia speranțele și visele și de a construi un scop al vieții lor comune ca și cuplu!