Teoria casei armonioase

Relatia de cuplu

Dupa zeci de ani de studii dr. John Gottman, unul din cei mai importanti cercetatori in terapia de cuplu, a pus bazele “Teoriei casei armonioase”. Impreuna cu sotia sa, Julie au observat , in laboratorul lor atat cupluri fericite, satisfacute cat si pe cele care nu functionau foarte bine. Au vazut ce fac cei care se inteleg bine si sunt relativ fericiti in casnicie denumiti “masters” dar si ce fac cei care ajung sa divorteze sau raman nefericiti in cuplu, denumiti “disasters”. Ei s-au gandit sa studieze si cuplurile satisfacute de viata lor maritala deoarece nivelul la care au ajuns ei si actiunile lor din viata de cuplu trebuie sa devina scopurile terapiei. Clinicienii trebuie sa se bazeze pe realitate si nu pe fantezia despre cum ar arata o relatie buna. In urma acestor studii, cei doi au realizat o teorie despre cum functioneaza relatiile bine sau rau, despre metodele care faciliteaza schimbarea prin interventii psihoeducationale, preventie sau terapeutice. Cele sapte niveluri care stau la baza “Teoriei casei armonioase” (John Gottman) sunt:

1. Construieste “Harta iubirii”. Fundatia casei, Harta Iubirii, este o harta a caii spre lumea interioara psihologica a partenerului. Construirea ei este un proces fundamental care cere intrebari deschise. Aceasta implica o deplina cunoastere a partenerului si actualizarea periodica a acesteia.
2. Imparte duiosie si admiratie. Acesta este antidotul pentru dispret. Acest proces fundamental schimba obiceiul de a scana mediul pentru a observa greselile oamenilor si a le corecta, cu obiceiul de a scana mediul pentru a vedea ce face partenerul bine si a construi o cultura de apreciere, duiosie, afectiune si respect.
3. Orientati-va unul spre celalalt vs departati-va unul de celalalt in fiecare moment al zilei si creati un „cont”emotional, pentru a constientiza nevoia pentru conexiune si exprimare emotionala a partenerului.
4. Supradominatia emotiilor pozitive va determina succesul tentativelor de reparare in timpul interactiunilor conflictuale. Perceperea manifestarilor negative ale partenerului ca fiind informativa si nu ostila permite trairea unor emotii neutre sau pozitive in ciuda feedback-ului negativ.
5. Gestionarea conflictului trebuie sa aiba doua directii de abordare: stabilirea unui dialog pe marginea problemelor recurente si folosirea unei maniere blande, prezentand scuze, acceptand influenta, asigurarea confortului fiziologic si a compromisului.
6. Onoreaza visele si aspiratiile celuilalt. Asigura-te ca ele vor prinde viata.
7. Ultimul nivel, cel al acoperisului se refera la constructia impartasita a sensului: crearea unei culturi unice, cu propriile metafore, povesti, a scopurilor si valorilor comune.