Am fost recent la conferința de antreprenoriat feminin The woman -organizată în fiecare an la Cluj. Se vorbea despre productivitate, despre provocări în carieră, cum poți îmbina munca cu familia. Ele vorbeau de 10-12 ore de muncă pe zi și totuși considerau că au acest echilibru. Câteva răspunsuri, mi-au atras atenția. La întrebarea care a fost cea mai mare provocare, o invitată a răspuns – căsătoria; iar alta – divorțul. Și atunci mi-am pus problema: când vorbim de manageri și antreprenori, vorbim despre dezvoltarea personală, managementul stresului, al timpului, coaching, toate pentru o mai bună eficacitate, eficiență și productivitate. Și nu e vorba numai de antreprenori sau manageri femei. Dimpotrivă, la bărbați e și mai și. La ei presiunea e și mai mare. Cum rămâne cu faptul că sunt și ei oameni, că au nevoie de echilibru interior, că trebuie să le placă mai mult viața, că trebuie să se iubească pe ei înainte de a fi manageri, antreprenori, părinți sau iubiți eficienți. Cum gestionează ei temerile că nu vor fi la fel de iubiți dacă nu sunt performanți? cum se vor uita copiii lor la ei, ce modele vor fi dacă nu sunt cei mai cei? Cum stau cu autoacceptarea necondiționată? Se vorbește mult despre gândurile sabotoare care îi opresc să evolueaze, să devină mai buni profesioniști! Dar nimic despre gândurile sabotoare legate de relația de cuplu care o au, de frica de a nu fi părăsiți, de a ieși dintr-o relație nepotrivită, de a nu se îndepărta de copiii lor. Dar eu mă întreb: Managerii și antreprenorii sunt și ei oameni, nu-i așa? Prin această întrebare vreau să trag un semnal de alarmă: toate programele astea de dezvoltare profesională nu vor avea o eficiență pe termen lung sau nu pot fi eficace 100% dacă nu se ține cont că managerii, antreprenorii, sunt și ei oameni. Că uneori trebuie să caute ajutor pentru ei, ca ființe. Să învețe să gândească rațional, să se iubească necondiționat, să-și crească satisfacția în cuplu, sau să aibă puterea să iasă din el, dacă așa decid, să devină mai apropiați de copiii lor, să aibă drag de viață. Asta înseamnă să ai echilibru între viața privată și muncă, către asta trebuie să tindem cu toții. Și da, după toate astea, vom fi și mai eficienți!