Cam toată lumea se îngrijorează. Ar fi neproductiv să nu facem asta. Ne îngrijorăm că nu vom lua un examen, că nu vom ajunge la timp, că anumite lucruri nu stau așa cum ne-am dori să stea, etc. În fața unui element pe care îl percepem ca pericol, nu numai că e normal să ne îngrijorăm dar și trebuie să o facem. E adaptativ, ne ajută să evoluăm. Îngrijorările ne vor porni motoarele să ieșim din situația neplăcută sau sa nu ne îndreptăm spre ea: să învățăm ca să luăm examenul, să ne grăbim ca să ajungem la timp, să facem tot posibilul să schimbăm starea de fapt. Dar, uneori aceste îngrijorări scapă de sub control și sub influența ideii că sunt adaptative, preocuparea pentru acestea ne ocupă tot timpul.