Viața în cuplu post bebeluș

Viața în cuplu post bebeluș

Venirea pe lume a unui bebeluș poate fi foarte dăunătoare relației de cuplu dacă nu este gestionată corect. Partenerii se pot îndepărta unul de altul, ajungând chiar adversari.

De cele mai multe ori, tatăl se simte dat la o parte, viața lui în cuplu e dată peste cap, partenera este tot timpul nervoasă, obosită. Unde sunt timpurile când își declarau iubirea, când fiecare era lumea pentru celălalt? Își dorește cu disperare iubita înapoi! Din păcate, nu o mai poate avea 100%  neschimbată! Ea trece prin niște transformări pe care doar o altă mamă le poate înțelege. Și, o dată cu ea, se schimbă pentru totdeauna și mariajul său…

Un copil va schimba relația de cuplu: nu neapărat în bine sau în rău, dar va fi altfel! Din păcate, de cele mai multe ori, schimbarea e în rău. În primul an, din cauza nopților nedormite, a sentimentului de copleșire, a lipsei de apreciere, a presiunii exercitate de responsabilitatea de a avea grijă de un suflețel, a lipsei timpului pentru propria persoană, satisfacția maritală scade vertiginos. Se întâmplă mai întâi la soție, apoi, din cauza nefericirii ei, scade și satisfacția maritală a soțului. Statisticile arată un procent covârșitor de mame care se simt nefericite și intră chiar în depresie.

Totuși, sunt și mămici care trec prin acest proces și scapă “nevătămate”. Diferența dintre ele nu este datorată unor copii mai…cuminți, care dorm, mănâncă sau nu fac colici, nici faptului că alăptează sau nu. Este vorba de cu totul altceva: în aceste cazuri fericite, soțul experiementează transformarea în părinte împreună cu soția sa, fără să fie lăsat deoparte.

Apariția unui copil schimbă totul în viața mamei – de la program, la sensul vieții. Activitățile și planurile acesteia gravitează în jurul bebelușului. Nimic nu e mai important decât copilul ei. Toate aceste schimbări pot fi “fatale” oricărui cuplu, dacă tatăl nu este implicat și nu trece alături de partenera sa prin acestea.

În timp ce mama este implicată în noile activități, soțul poate visa la activitățile pe care le făceau împreună în calitate de cuplu: petreceri, plimbări, cinematograf, excursii.

Psihologul John Gottman susține în cartea sa, „Cele 7 principii care fac o căsnicie să meargă”, că „tatăl își iubeste copilul, dar își dorește soția înapoi. Nu și-o va mai primi, însă va trebui să o urmeze în noul tărâm în care a intrat aceasta”.

Apare un nou grup, mamă-copil, din care ar fi bine să facă parte și tatăl, să se metamorfozeze și el din iubit în tătic: să schimbe scutece, să țină biberonul, sau doar să asiste când bebelușul este alăptat la sân! Dacă acesta este implicat în viața copilului, nu se va mai simți doar ca un soț, ci și ca un tată. Va simți mândrie, tandrețe și protectivitate față de copilul său.

Făcând tranziția împreună, cei doi parteneri vor reuși să rămână “cuplați”, cu aceleași valori, idealuri, activități și preocupări. Vor avea în continuare subiecte de discuție, doar că, de data aceasta, va fi vorba despre ce a mai făcut, sau ce va face copilul lor.

Sigur, e necesar ca, din când în când, părinșii să aibă momentele lor „de cuplu”, când sunt doar ei doi, când redevin acei îndrăgostiți lipsiți de griji, când își manifestă atracția unul față de altul. Cel mai important lucru, însă, este ca în toată această perioadă nici unul dintre ei să nu renunțe la prietenia care stă la baza oricărei relații de durată.

logo-loanacomsa

Distribuie aceasta pagina pe:

No Comments

Post a Comment