Red-Broken-Crystal-Heart-Picture

Ce să faci de Sfântul Valentin

“Dacă mai aveți clienți care vor să își înșele partenerul să le transmiteți că nu merită! Tensiunea e uriașă!” Așa sună mesajul unei cliente pentru cei aflați în cumpănă. Și aceștia, din păcate, nu sunt puțini.
Când eram copil sau adolescentă eram ferm convinsă că nu este nimic mai odios și mai malefic decât acele persoane care își înșeală partenerul. Aveam rude, prieteni înșelați. De obicei ții partea cuiva, judeci, blamezi. În schimb, după ce am început să lucrez ca și consilier percepția mi s-a schimbat mult. Pe lângă faptul că nu mai judec (ca psiholog nici nu am dreptul să fac asta) am început să văd cum stau lucrurile și în tabăra „adversă”. Majoritatea persoanelor tentate de adulter sau care au început deja o relație extraconjugală, suferă. Puțini intră într-o astfel de relație cu fruntea înainte, plini de dorință și de veselie. Dar, din păcate sunt tentați. Și tentația e mare…și plină de promisiuni. Poate vă veți mira, dar rareori tentația este cea sexuală. De cele mai multe ori lucrurile sunt mult, mult mai complicate. Sigur, vina adulterului o are doar adulterinul. El este responsabil de acest comportament și ar trebui să își asume responsabilitatea. Dar trebuie ținut cont de un lucru foarte important: adulterul nu este cauza problemelor din cuplu, ci reacția adversă a problemelor! Și, din păcate, nu prea se poate trece peste. Chiar dacă cuplul rămâne împreună. S-au pierdut prea multe: încrederea în propria persoană, în partener, într-un viitor comun, stimă de sine, ideea de parteneriat, de „noi”, etc. Important este să nu ajungi acolo.
Dar haideți să vedem de ce înșeală omu’.
De cele mai multe ori apare din două motive: din plictiseală și când o nevoie nu este satisfăcută.
Să le luăm pe rând. Atunci când relația stagnează, nimic nu se întâmplă – ne-am căsătorit și…gata! De aici încolo toate ar trebui să mearga strună: nu mai trebuie să ne curtăm, fiecare își vede de treaba lui bine stabilită și cam atât. Fiecare zi e la fel cu alta. Închipuiți-vă un lan de grâu. Cât vezi cu ochii. Același. Peste tot. Și, într-un loc, apare firav un mac. Chiar dacă bobul ăla de grâu e solid și te sprijină când ai nevoie, firul de mac, e altceva. Roșu, frumos, carnal, vesel. Și mai presus de orice, altceva. Întrerupe marea galbenă de grâne. N-ai sta cu ochii pe el? N-ai vrea să fie al tău?
Al doilea motiv e mult mai grav. Partenerul nu se simte iubit, apreciat, important pentru celălalt. Nu simte că conteză. Primește doar critici, sarcini. Am întrebat un client ce-i oferă amanta și mi-a dat un răspuns la care nu mă așteptam: Mă îmbrațișează! Cu drag și din tot sufletul! Nevoia de a aparține unui grup (aici cuplu), de a fi apreciat și admirat, nevoia de a fi iubit sunt nevoi fundamentale pentru om. Când ele sunt nesatisfăcute persoana devine frustrată sau tristă, dar cert neîmplinită. Și atunci se va îndrepta în direcția de unde primește satisfacerea acestor nevoi. Nu neapărat o va căuta, dar o va recunoaște. Și va sacrifica multe pentru asta.
Trist e că de multe ori, partenerul simte lipsa iubirii, aprecierii, admirației sau a importanței nu pentru că nu există, ci pentru că nu e arătată. Mulți consideră că e normal și e de la sine înțeles faptul că iubesc și apreciază și asta o mare și fatală greșeală. Nu e suficient să îți iubești partenerul și să îl consideri cea mai importantă persoană din viața ta. Trebuie să arăți lucrul acesta. Trebuie să i-o spui. Zilnic. Să nu lăsăm să treacă nicio zi fără să-i arăți partenerului tău dragostea care i-o porți și importanța pe care o are. Nu trebuie să faci lucruri mari, importante, gen cadouri și vacanțe costisitoare. Lucruri mărunte: să-l asculți, să îl lauzi dacă îți place ceva la el sau ceva ce a făcut, să îl îmbrățișezi, să faci împreună lucruri care vă plac, să-i arăți că ai ținut minte ce ți-a spus zilele trecute, să-i acorzi încredere, să-l susții în atingerea viselor lui, să-i arăți cât îți sunt de importante.
Zi de zi ar trebui să observi bunele și relele din relația ta de cuplu. Asta pentru că obișnuiești să nu remarci lucrurile bune. Le consideri ca normal să se întâmple. Iar cele rele trebuie aspru criticate. Nimic mai greșit. Bunele și relele sunt elemente ale dinamicii din relația cuplu. Cele bune trebuie remarcate și recompensate, ele sunt un dar. Iar cele rele trebuie aduse în discuție, analizate și corectate .
Asta ar trebuie să faci de Sfântul Valentin! Să începi să arăți ceea ce simți pentru partenerul tău. Să-i spui zilnic că îl iubești! Să încetezi să crezi că relația ar trebui să meargă de la sine! Să începi să construiești. Cărămidă cu cărămidă. O relație durabilă și fericită în care amândoi sunteți conștienti de iubirea pe care v-o purtați!

Author Info

Loana Comsa

Psiholog specializat în probleme de cuplu și gestionarea stresului

No Comments

Post a Comment