Cam toată lumea se îngrijorează. Ar fi neproductiv să nu facem asta. Ne îngrijorăm că nu vom lua un examen, că nu vom ajunge la timp, că anumite lucruri nu stau așa cum ne-am dori să stea, etc. În fața unui element pe care îl percepem ca pericol, nu numai că e normal să ne îngrijorăm dar și trebuie să o facem. E adaptativ, ne ajută să evoluăm. Îngrijorările ne vor porni motoarele să ieșim din situația neplăcută sau sa nu ne îndreptăm spre ea: să învățăm ca să luăm examenul, să ne grăbim ca să ajungem la timp, să facem tot posibilul să schimbăm starea de fapt. Dar, uneori aceste îngrijorări scapă de sub control și sub influența ideii că sunt adaptative, preocuparea pentru acestea ne ocupă tot timpul. Frica că ceva se va întâmpla, anticiparea pericolului care s-ar putea să vină, ne conduce uneori viața. Toate comportamentele ne sunt ghidate de aceste îngrijorări. Cineva spunea că ele sunt ca și gazul – cu cât le dai mai mult spațiu cu atât ele vor ocupa mai mult. Ele ajung să ne saboteze în loc să ne ajute, pentru că ajungem să fim încremeniți de frică. Trăim într-un spațiu demn de cele mai grozave thrilere psihologice, în care frica ne înconjoară la tot pasul.
Din păcate persoanele aflate în această situație nu vor sa renunțe la aceste îngrijorări. Sunt ca niște haine vechi care nu pot fi aruncate. Poate mai trebuie. Așa și cu îngrijorările: dacă nu mă gândesc tot timpul, cum fac să nu se întâmple acel rău posibil imaginar sau nu? Și intră astfel într-o spirală din care nu mai ies.
Dacă te recunoști în descrierile de mai sus, încearcă să faci diferența între funcțional și disfuncțional. Cum ști când îngrijorările tale au trecut linia dintre aceste două situații? Dacă ai îndoieli, întreabă-te dacă respectivele îngrijorări te ajută sau te blochează? Ai trecut la acțiune în urma faptului că te-ai îngrijorat sau dimpotrivă, te-ai blocat, trăiești în frică și nu te-ai apropiat nici un pas în a rezolva problema despre care te îngrijorezi. Sau, întreabă-te, cât de real este motivul îngrijorării? Cât e de probabil ca el să se întâmple? Dacă ai decis că ai trecut linia și îngrijorările tale sunt disfuncționale și neproductive, încearcă ca atunci când vin să îți distragi atenția, să îți spui că acum e momentul să faci altceva, să îți ții un discurs rațional de genul – nu mă ajută, nu se poate întîmpla, să creezi chiar un program de îngrijorari, de exemplu – o să mă îngrijorez diseară de la 19 la 20 sau să vorbești cu cineva. Un alt element esențial în lupta cu îngrijorările este relaxarea. Învață câteva exerciții simple de relaxare și aplică-le de 1-2 ori pe zi. Spune cuiva îngrijorările tale și verifică-le. Vei vedea că totul e în mintea ta și încetul cu încetul vei renunța la ele. Acestea au putere asupra ta, doar pentru că le-o dai tu. Când vei fi convinsă că acestea nu îți ajută la nimic, ci mai mult te încurcă, când vei crede cu toată tăria asta, ele vor dispărea!
No Comments